Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

3 noiembrie 2021

Pâinea apocalipsei


        Istoria, cel puțin istoria recentă, ne demonstrează că în România zilele apocaliptice se furișează precum este descris în biblie...
       O dată cu sezonul rece, începând cu derutantul Noiembrie iată că deja au început știrile fatidice care ne avertizează că trebuie să ne facem provizii pentru zilele de criză care urmează. Guvernul chinez și-a anunțat poporul în acest sens fără să preciseze amănunte iar statele europene sunt sfătuite de către liderii lor politici să își îndrume cetățenii gospodari și, sau gospodine, și nu numai pentru creearea unor rezerve alimentare și de strictă necesitate pentru cel puțin o săptămână deoarece este posibil să intrăm în BLACKOUT! Adică vor ceda rețelele de electricitate. Nici în Europa nu este precizat de ce se va întâmpla acest lucru... Mondo-Mister total!
        Acestea fiind spuse m-am gândit că România este oricum în Blackout de când PNL-USR au dat mână liberă copiiilor foștilor nomenclaturiști-ceaușiti care acum sunt băieții și băiatele băieților bătrâni și deștepți...
        Ce facem pentru a ne pregăti cum se cuvine pentru dezastrul energetic care se preconizează? Eu cred că avem două obțiuni. În cazul pâinii una ar fi să cumpărăm făină albă, neagră, orice fel de făină și să o depozităm pe unde putem: în hol, în dormitor, sufragerie și bucătărie. În cămară să agonisim toate compoturile și murăturile pe care reușim să le achiziționăm din Kaufland. Din beci aruncăm bicicleta și alte lucruri non-alimentare, și îl umplem la refuz cu legume, în special cu barabule, carofi pentru pretențioșii intelectuali... Nu puneți pâinea în congelator, frigider și lăzi frigorifice deoarece după decongelare se amărăște iar dacă aveți un generator de curent electric folosiți dispozitivele de frigerare pentru carne. Cei care nu au un generator ar fi bine să își cumpere de pe Emag deoarece va fi trimis online printr-un distribuitor cu masca pe figură și vaccinat cu toate vaccinurile posibile inclusiv Covid-19 și șpaga de risc... Dacă nu aveți carne recomand să vă cumpărați arme cu bile sau prăștii și să vă porniți după păsărele, turturele și hulubi. Cei care locuiesc în principalele municipii din România sunt cei mai norocoși! Ei vor avea de vânat hulubi din abundență. Până la urmă cred că sunt buni și cormoranii că și așa ne violeză mai mereu piscinele...
        A doua obțiune ar fi să nu ne mai uităm la televizor sau să citim diverse știri pe handroid sau hifhone. Mai bine să vizionăm filme pentru adulți în timp ce foamea ne va face să dansăm pe manele...
        Vă pup și am plecat la ,,Bermas Suceava" după bere!

Emilian Oniciuc-03.11.2021
Foto: E.O.

6 iulie 2021

Turism paranormal










România paranormală

        Pentru iubitorii fenomenelor paranormale există în întreaga lume o sumedenie de obiective turistice care vor golii buzunarele aventurierilor dar nu vor regreta emoțiile și adrenalina creeată...
        România are și ea destule destinații turistice iar tematica paranormală a unei excursii ocazionale și de ce nu petrecerea unui concediu în locațiile pe care le voi prezenta, pot fi o alegere excelentă cu posibile amintiri de neuitat!
        Am ales trei destinații paranormale din România pe care doresc să le vizitez.

Pădurea Baciu





       Dintotdeauna mi-am dorit să vizitez această sinistră pădure, mai exact
Pădurea Hoia Baciu situată undeva la marginea municipiului Cluj Napoca în suprafață aproximativă de 300 hetare. Numele pădurii este al unui cioban care a dispărut inexplicabil împreună cu turma sa de oi în tenebrele întunecate ale ciudaților copaci. Multe povești despre tot felul de întâmplări misterioase se răspândesc de la o zi la alta... 
        Personal sunt curios să văd arborii cum își schimbă forma peste noapte... Interesant nu-i așa?


Castelul Iulia Hașdeu


        Am mai scris despre acest misterios castel dar iată că nu am reușit să îl vizitez până în prezent.
        Castelul Iulia Hașdeu se află în Câmpina județul Prahova și a fost construit de scriitorul Bogdan Petriceicu-Hașdeu. Mai multe despre Iulia Hașdeu care a murit tragic la doar 19 ani se pot afla și pe acest blog, aici: Fantome-Iulia Hașdeu.
        Sigur că sunt curios să o aud cântând la pian pe fantoma Iuliei Hașdeu dar dincolo de orice poveste sau speculație îmi doresc să vizitez acest loc care cred că este deosebit de încărcat cu energii istorice și o poveste foarte tristă...
        Voi nu sunteți curioși?

Mănăstirea Cârța


        



        Mănăstirea Cârța se află pe un  mal al Oltului, lângă localitățile Cârța și Cârtișoara, undeva spre Sibiu dar GPS-ul știe cel mai bine. Este una dintre cele mai vechi construcții monahale din Europa de Est.
        Dacă ai noroc în timpul vizitei tale la această mănăstire poți auzi și chiar vedea obiectele de mobilier cum se mișcă singure într-un mod inexplicabil...
        Sunt nerăbdător să vizitez locul unde a fost filmat cunoscutul horror: ”The Nun-Călugărița”. Cu toate că sunt un cinefil veteran al acestui gen cinematografic, vă mărturisesc că pe mine vizionarea seriei ,,The Nun" m-a cam lăsat de fiecare dată cu un somn odihnitor... Totuși este impresionantă locația adică ce să vezi, la noi în România!
        Apropos ați văzut filmele?

Emilian Oniciuc-06.07.2021

Sursa fotografiilor: Româniatv, Știrileprotv, atlas-geografic, emag

4 iulie 2021

Mănăstirea Bogdana-Rădăuți

          Mănăstirea Bogdana este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Rădăuți (județul Suceava), pe strada Bogdan Vodă nr. 4-6.
                Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdan I(1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean, și a avut rolul de necropolă domnească.
        Ansamblul Mănăstirii Bogdana a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05603 și fiind alcătuit din următoarele trei obiective:
        -Biserica "Sf. Nicolae"-datând din secolul al XIV-lea, având codul SV-II-m-A-05603.01
        -Turnul clopotniță-datând din anul 1781, având codul SV-II-m-A-05603.02
        -Casa parohială-datând din anul 1876, având codul SV-II-m-A-05603.03
        Biserica ,,Sf. Nicolae" (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova.
                
        În vremurile îndepărtate locul unde a fost construită biserica era în mijlocul unor codri seculari. Biserica ,,Sf. Nicolae" a fost zidită de voievodul Bogdan I (1359-1365) în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânzile obținute în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber și independent la răsărit de Carpați, în Țara Moldovei. El a ales această biserică ca necropolă domnească atât lui, cât și urmașilor familiei sale, aici fiind îngropați domnitorii Moldovei pâna în timpul lui Alexandru cel Bun, dar și rudele familiilor domnitoare.
                În timpul domniei lui Alexandru Cel Bun(1400-1432), biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii.
        Între anii 1479-1482, Ștefan Cel Mare a pus pe mormintele a șase domnitori ai Moldovei lespezi frumos sculptate, decorate cu motivul obișnuit al împletiturilor, deosebite de la o lespede la alta, având inscripții în limba slavonă. La intrarea în biserică, se află o pisanie datând din perioada lui Bogdan al III-lea (1517).
        Biserica a fost restaurată în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor închis în față în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. Există o pisanie în limba slavonă lângă ușa sudică în care sunt relatate următoarele: ,,Cu bunăvoința Tatălui, ajutorul Fiului și săvârșirea Sf. Duh s-a început și zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul și închinătorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7067 (=1559) luna iunie 30, sub episcopul Chir Eutimie".
         În anul 1744, episcopul Varlaam (1734-1745) a înființat aici o tipografie în care a tipărit mai multe cărți bisericești, printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși în 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia a fost mutată la Iași.
                 În anul 1781 s-a construit un turn clopotniță, dar peste numai un an, în 1782, reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți.
        În vara anului 1783, Mănăstirea Bogdana a fost desființată, Biserica ,,Sf. Nicolae" a fost transformată în biserică parohială (de mir), o parte din chiliile existente în jurul bisericii au fost demolate, iar o altă parte transformate în grajduri pentru caii garnizoanei austriece staționate aici. În anul 1876 a fost construită aici o casă parohială.
                
        În anul 1918 când Bucovina a intrat în componența Regatului Român, Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînființată, iar Biserica ,,Sf. Nicolae" a rămas biserică parohială până în ultimele decenii ale secolului al XX-lea când a fost închisă de regimul comunist, fiind considerată monument istoric.
               
        La data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților cu obște de călugări, fiind instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir.
                Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii ,,Sf. Nicolae" cu una nouă din lemn din stejar, s-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul ,,Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru.
               În prezent întregul așezământ mănăstirial a fost în întregime restaurat cu voia lui Dumnezeu și sub pavăza starețului arhimandrit Iustin Dragomir,  de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți.

Articol realizat de: Emilian Oniciuc-04.07.2021
Sursa bibliografică: wikipedia
Fotografiile: Emilian Oniciuc

24 ianuarie 2021

Vaccinare Covid-19 de visezi

De visezi...
           Ești frământat în gânduri pentru a lua o decizie importantă. 
           Dacă visezi că te-ai vaccinat anti Covid-19 înseamnă că vei duce la bun sfârșit un proiect început cu ceva timp în urmă. 
           Dacă visezi că nu te-ai vaccinat anti Covid-19 înseamnă că te va chinuii o durere de cap sâcâitoare. Trebuie să ai Algocalmin în casă iar dacă nu ai dă repede o fugă la farmacie... Mai poate simboliza o încăpățânare care de fapt nu te caracterizează de obicei! 
           Dacă visezi că te-ai răzgândit în privința vaccinării nu este decât aglomerarea subconștientului de grijile zilei precedente iar rezolvarea lor depinde în viitor de prietenul de familie... Dacă nu ai un prieten de familie sau chiar mai mulți, este musai să îți (vă) căutați cel puțin unul(a) pe rețelele de socializare! 
             Dacă visezi că nu ești hotărât pentru a te vaccina nu reprezintă decât că ai fost, ești, și vei fi mereu o fire nestatornică din cauza imunității tale foarte ridicate.
 (50%-real/50%-pamflet=100%-interpretare vis)

   Black Sirius-24.01.2020
 Fotografie prelucrată, sursa: Pinterest

2 mai 2020

After today-The finish


Amintiri din pandemie VII
(Finalul)
        Azi este data de 05.05.2036. Este o zi ca și orice zi din secolul XXI.
        Începând din anul 2020 pandemiile care mai șmechere decât altele s-au ținut lanț una după alta... Noi toți trăim izolați în casele noastre. Civilizația umană a atins apogeul tehnologic și spiritual. Adulții controlează un număr de roboți industriali în funcție de abilitățile fiecăruia și în funcție de acest lucru au și abonamente virtuale pentru asigurarea existenței cotidiene. Banii și monedele naționale specifice fiecărei țări au dispărut de șase ani. Doctorii îți acordă asistență on-line și nici nu mai există farmacii... Fiecare medicament îți este distribuit tot on-line direct prin conexiunile neuronale la care fiecare pământean este conectat în lumea noastră virtuală. Spitalele au dispărut de patru ani...
        O dată un prieten de-al meu a dorit să vadă realitatea fizică și s-a deconectat din virtual de la casca neuronală și a murit de scârbă când a vazut cum arată persoana lui în realitate... Era de fapt o masă diformă, dezosificată asemănătoare cu un creier uriaș ținut într-un borcan, așa după cum am auzit că se aflau în trecut creierele la facultățile de medicină... Eu m-am gândit atunci că este nebun și a avut vedenii din realitatea fizică! M-am consolat cu ideea că toți suntem de fapt geniali! Mihai Eminescu într-un final zăcut și el într-un borcan uitat pe pervazul unei ferestre de la un ospiciu și uite că în adevărata realitate virtuală este viu și a ajuns chiar Ministrul Justiției!
        A mai vrut prietenul meu adevărat din adevărata existență virtuală când de copii ne jucam ,,GTA 12 Pro", să îmi spună mai multe fantasmagorii din lumea reală dar i s-a încălzit, cred eu, casca neuronală și a făcut scurt-circuit! A mai apucat totuși să îmi zică câte ceva din prostioarele lui muribunde care m-au pus pe gânduri... Unul din lucrurile pe care le-a mai zis a fost acela că generația noastră este apărută tot din borcane... A fost nebun cu siguranță acel prieten al generației mele. 
       Azi este ieri și mâine va fi azi dacă nu cumva în realitatea virtuală și adevărată ziua de ieri și ziua de mâine au dispărut prin frecvențele ,,10 G"...

Emilian Oniciuc-02.05.2020
Sursa foto: arhiva Mondomistere

24 aprilie 2020

After today (5)


   Amintiri din pandemie (5)

        Mă gândesc la ziua de ieri când la vârsta de optsprezece ani am asistat la asasinarea conducătorului poporului meu... 
        Îmi amintesc că m-am bucurat că dictatorii au fost prinși-Luat fiind de valul
 ,, libertății". Ce-o mai fi însemnând și asta la mintea mea de atunci... Totuși m-a șocat cruzimea acelei zile geroase din Decembrie când am văzut cum un cuplu de bătrâni a fost asasinat... Cred și în ziua de azi că nu meritau să moară precum șobolanii...
       Îmi amintesc nenumăratele zile de ieri când poporul român manipulat sau naiv și-a ales conducătorii...
       Un Iliescu vinovat, cred eu, de asasinarea a doi bătrâni, vinovat și de viitoarele ,,mineriade" care au fost reglate în cele din urmă de Constantinescu-Un președinte de țară pe care fiul său l-a făcut de rușine implicat fiind după părerea unora în traficul cu țigări de contrabandă. Îmi amintesc de Băsescu care a încercat să linșeze bătrânii și pensionarii româniei dar s-a limitat totuși numai la a distruge doar forța productivă a țării prin tăieri salariale și a băga șarpele urii între bugetari și privați la ordinul, zic și eu, al Iluminati...
        Azi este azi într-o lună a lui Aprilie când actualul președinte Johanis încearcă să intre în cartea de istorie a României! Nu știu ce să cred despre el! Știu doar că este un președinte care vizibil chiar face eforturi să se maturizeze... Poate este destinul care l-a pus în fruntea țării într-o foarte dificilă cotitură din istoria Terrei!
        Mâine v-a fi 15 Mai... Va fi o zi în care doar am renunțat la declarația pe propria răspundere, nelegalizată de altfel la notar, o zi în care Suceava va rămâne greu încercată de balastiere și pădurile furate pe timpul ordonanțelor militare...

Emilian Oniciuc-24.04.2020
Sursa foto: Emilian Oniciuc

5 aprilie 2020

After today (4)

After today
Amintiri din pandemie (IV)
       Azi este duminică cum ieri  a fost duminică și mâine va fi aceeași duminică de ieri și de azi...
        La radio se difuzează ,,Qeen- I want to break free"! Îi dau shout down și mânuiesc cu grație telecomanda televizorului spre un post tv dedicat știrilor. Surpriză-Tot Qeen, și tot ,,I want to break free". Schimb programul cu aceeași grație pe Trinitas unde se transmite Sfânta Liturghie. Mă uit la chipul preoților zugrăvit pe sticla televizorului... Sunt triști și am un déjà vu că dintr-un moment în altul or să izbucnească toți la unison fredonând refrenul ,,Hells Bells" al formație AC/DC pe fundalul prelung și grav al clopotelor. Nu răspunde nimeni la chemarea pentru slujbă. Este pustiu fără mașini dar mai ales fără oameni. Cântecul clopotelor de la biserici este trist și sinistru... Îmi aduc aminte de un preot bătrân și supărat care mustra nu îmi dau seama pe cine-Probabil pe cei al căror ideal suprem în viață e femeia cu mustață:
,,-Așa vă trebuie că la paradă ați urlat că nu vreți biserici, vreți spitale!"
         Televizorul îl las uitat-deschis pe Trinitas și mă bucur de căldura minunată pe care Soarele o împrăștie prin fereastra locuinței. Păsărelele își fac concertul de dimineață, undeva un cocoș își laudă bărbăția din captivitatea împărțită cu un harem-certăreț de găini... Nu le pasă de Covid-19 doar sunt supravețuitorii Gripei Aviare. Un purcel guiță speriat! El nu va mai apuca Gripa Porcină deoarece stăpânii săi din izolare au hotărât să îl sacrifice... O vacă nebună se aude pe limba ei-mugind în depărtarea câmpului...
          Cel mai important este că azi este azi și îmi caut cu speranță masca improvizată recent reculând într-o amintire lecturată pe undeva nici nu mai țin minte unde:
,, S-o iau? E mică... S-o las îmi este frică! Grija de viruși plăcerea mi-o strică..."

Emilian Oniciuc-05.04.2020
Revizuit: 16.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

1 aprilie 2020

After today (3)

After today(3)
      (III)

       Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...
       Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă... Totul este alb și pustiu. Un câine urlă prelung aproape eminescian, buciumând cu jale, uitat probabil în carantina țarcului sau mai rău în arestul lanțului de care este priponit lângă cușcă. Empatizez cu el de vreme ce și noi suntem lipsiți de libertate... Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic de poartă trântită în grabă. O rafală scurtă de lătrat vesel mă face să cred că stăpânul câinelui a venit acasă.
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș..." Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul!
      Deschid instinctiv televizorul și aflu că au dispărut câinii din China... În mod sigur ,,oamenii de tip nou" cu finețuri culinare nu au încercat și carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la noroc... Cu siguranță berea socială la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!

Emilian Oniciuc-01.04.2020
Revizuit: 17.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

26 martie 2020

After today (2)

After today
Amintiri din pandemie (2)        
       Deschid pleoapele… Este încă întuneric. Deschid televizorul și… Nu este pandemie. Este doar publicitate.
      ,,Corona" nu mai este, s-a terminat undeva pe un raft uitat al timpului așa că m-am hotărât să trec pe ,,Suceava" cea greu încercată de balastiere… Îmi amintesc de ,,Solca" cea fără de egal din vremurile de demult... Deschid și radioul antic cu lămpi deoarece m-am plictisit de televizor. Îmi place soundul acestui aparat cu carcasa din lemn de cireș precum și ochiul verde-albăstrui al martorului de frecvențe care privește prin aerul nostalgic al istoriei... Încerc să găsesc un post cultural prin zgomotele înghesuite de pe undele medii. Nu găsesc nimic. Probabil și cultura românească este în carantină... Tocmai când sunt dezamăgit aud așa ca dintr-o depărtare o voce care încă se luptă să păstreze valorile culturale românești:
       ,,Sunteți pe Radio Trinitas! Urmează…" Vocea se stinge ușor prin labirintul undelor iar în cugetul meu se așterne mâhnirea.
         A început marea resetare mondială...

Emilian Oniciuc
Text revizuit: 22.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

19 martie 2020

After today

Amintiri din pandemie (1)
        După zece sticle din berica cea minunată și limpede precum râul Suceava înainte de exploatarea balastierelor m-am trezit puțin chiaun și mi-am zis că azi e tot ieri iar mâine o să fie azi…
       Deschid televizorul! Publicitate… Aha! Am visat! De fapt azi e mâine… Of! Ba nu- Chiar este azi! Ce poate face un pensionar în pandemie altceva decât să vizioneze diverse programe tv? Dar un scriitor deocamdată fără slogan în viață, bețiv și superficial? Adică despre mine vorbesc...
        La un post de televiziune care încă nu este cenzurat, un copil dintr-o familie bogată se laudă că este scenarist de filme S.F. Îmi ia foc inteligența auzind plagiaturile sale de idei… Totuși nu se merită să mă enervez. Până la urmă poate deveni un talent original.
        Nu vreau să mă cert cu familia, cu vecinii, dar mai ales cu televizorul așa că mă duc să mai beau o ,,Coroană", poate două, sau mai multe, iar mâine dimineață poate voi asculta la radio:
        ,,Totul a fost doar  o scenă de film din noua ecranizare ,,Războiul Lumilor" a celebrului scriitor Herbert George Wells readaptată cu noul titlu ,,Războiul virușilor" de puștiul minune-scenarist al filmelor de ficțiune: Gigel Hector..."
         Începe să mă doară capul de la atâtea gânduri dar mă întreb de ce mă dor mușchii de la membrele superioare dar mai ales de la cele inferioare când intră nevasta mea în dormitor așa că mă tângui ei:
-Draga mea cred că am luat un covid ceva că mă doare capul și mușchii în tot corpul... Soția se uită la mine cu ochii mijiți și îmi spune:
-Moșneag bețiv ce ești! Ai uitat că ai făcut iar antrenament? Ai făcut flotări, genoflexiuni, exerciții abdominale, apoi ai luat unealta ta de antrenament și ai zburat prin cameră ca în filmele chinezești.
-Ai dreptate! Cred că iar încercam să fiu Bruce Lee...
-Bruce Lee? Nebunule trebuia să te filmez că te lua Jackie Chan direct figurant fără casting... La final ți-ai mai scăpat în cap și scula aia de care îți tot zic s-o arunci în pod!
       Nu mai zic nimic. Are dreptate! Am totuși o vârstă... Îmi aduc aminte de prima mea dragoste-Pasiunea pentru scris și îmi propun să îmi găsesc totuși sloganul acela original care să mă reprezinte...
        O cucuvea se aude prin liniștea nefirească de afară și îmi dau seama că mai este până la răsărit... Oricum azi parcă a fost ieri și mâine va fi azi...!

Emilian Oniciuc-26.03.2020
Refăcut: 21.02.2023
        

24 februarie 2020

Dochia și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea...
Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie, lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete...
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete...

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor...
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor...

Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest

7 decembrie 2017

Lyrics et prosa: Zamo' şi Luna

Lyrics et prosa: Zamo' şi Luna:

Zamo' şi Luna

Emilian Oniciuc

Ecoul transmite un urlet lupic,
Câinii din pustiuri se îngână şi ei...
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei...

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei...
Lumina .....

28 noiembrie 2017

2057



2057
Emilian Oniciuc


        Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât de prezent că poate nu își merită trecutul... 
        Sunt în anul 2057, conectat la consola implantată în lobul temporal, pe care am achiziționat-o la reducere într-o zi de „Black Everyday”. Black Friday a dispărut în urmă cu zece ani din cauza nivelului de trai ridicat din România. Totul devine incredibil de real și alunec dincolo de vise, poate și dincolo de o realitate paralelă... 
În fața mea se derulează genericul jocului de parcă aș urmării episodul al XX-lea din STAR WARS...
        Indiferent de natura exaltatoare de patriotism, patriotism modificat chiar şi genetic, cetățenii S.U.A. se denumesc americani iar băştinaşii din acest teritoriu cu strămoşii lor maiaşi îşi spun americani, austriecii din Austria sunt austrieci, ruşii sunt ruşi, francezii sunt francezi iar singurii indieni sunt de fapt din India etc. ... 
        Cetățenii din România sunt şi vor rămâne români, asta este, trebuie să acceptăm realitatea. Nu mai avem cum să ne denumim daci!
        Adevărul crunt trebuie în sfârşit recunoscut iar dacă am ajuns să fim români se datorează de fapt şi dacilor liberi din Maramureş, Bukovina şi Moldova care nu au stârnit nici un interes pentru romani şi apoi celor care au continuat ulterior lupta până la jertfa supremă pentru statornicia sangvină a acestui pământ... 
        Romanii cu cine să se mai lupte? Cu ciobanii şi olarii sau comercianții care îşi vedeau de rostul lor, ba mai mult aceştia erau protejați chiar de interesele vecinilor din zonă care în acele momente ar fi nenorocit victorioasele legiuni romane doar cu un singur strănut nord-estic... Victoria asupra dacilor a fost un dezastru pentru Imperiul Roman atât economic cât şi din punctul de vedere al resurselor umane... Singurul lucru care a mai dat strălucirea motivației pentru campania luptelor cu dacii fiind cantitatea imensă de aur şi argint care deşi le-au mai îndulcit aceste victorii, parcă nu a dat justificare acestor lupte fratricide...
        De fapt dacii nu au fost asimilați de romani. Pur şi simplu au fost decimați. Ştim desigur că în sudul României de azi până şi femeile dace erau adevărate zeițe luptătoare iar acestea nu aveau voie să se mărite până nu ucideau un anumit număr de duşmani. ,,Amazoanele” care nu reuşeau acest lucru ajungeau să presteze alte activități necesare în colectivitățile din care făceau parte. 
        Cei rămaşi în afara luptelor au supravețuit ducând cu sine tradițiile şi obiceiurile dacice printre care şi limba noastră de structură latină. 
Pun pauză mentalică la joc și încep să cuget:
        Pur şi simplu nu voi crede că dacii liberi au fost romanizați sau cum aud mai nou pe la dacofobi că romanii au fost dacizați... ! Să fim serioşi! Părerea mea este că aşa zisele secrete ale Vaticanului sunt doar nişte prostioare aruncate în opinia publică, amatoare mai degrabă de senzațional decât de adevărul istoric. Este mult mai uşor să crezi fără a cerceta dar atunci interesul pentru credință, interesul pentru istorie, până la urmă chiar şi interesul față de propria identitate națională ar dispare, ducând în cele din urmă la o masă incontrolabilă de oameni care nu vor mai putea fi manipulați niciodată... 
        „Ce este de făcut”, s-au întrebat poate chiar francmasonii Vaticanului pentru că nimeni nu mai crede în nimic iar roboții care să înlocuiască omul încă mai au de așteptat până să fie cu adevărat funcționali... „Am găsit!” Şi-au spus ei:
,,- Aruncăm diverse idei despre secretele din arhiva noastră de la Vatican. Plătim un scriitor talentat să scrie despre ele, finanțăm realizarea unor filme documentare, chiar şi artistice care să aprindă imaginația receptorilor înfocați de inedit... Astfel dictonul ,,crede şi nu cerceta" va fi din nou paradoxul care va aduce contrariul în mințile oamenilor iar cercetarea îi va face în continuare mai uşor de manipulat."
        A fost Nicolae Ceauşescu francmason sau apropiat al francmasoneriei? Eu cred că a încurajat în laboratoarele secrete ale securității, fabricarea istoriei mincinoase pentru a reda un sentiment înălțător de patriotism comunistoid care încă mai dăinuie şi azi, perpetuat de transmițători, unii politici, alții culturali, alții chiar frumoşi şi naivi dar care speculând oportunitatea vedetismului sigur, realizează emisiuni, diverse articole dacofobe. De ce nu? Pare interesant să vedem cum „legendarii”, aşa îmi place să le spun celor care se străduiesc să umple un gol imens de 1000 de ani din istoria teritoriului getic într-un mod naiv, anumite adevăruri cum ar fi credința dacilor în Zamolxe, cu adevăruri ascunse, zic ei, cu stupefianta manipulare a energiilor paranormale duse până la forțele benefice izvorâte din inima munților care se pare că ne-au ales pe noi să fim Buricul Pământului... Ultimii Jedi ai unui scenariu dintr-o istorie îndepărtată...
        În primul rând sunt de părere că dacii adevărați nu credeau în nimic! Erau un popor foarte liber şi neconstrâns de dogme religioase. Fiecare dac îşi trăia la maxim viața de zi cu zi, fiecare după nivelul social la care se afla în comunitatea sa. Cred că această libertate i-a dus de fapt spre primul pas al decăderii spirituale şi sociale urmat în final de ultimul pas: înfrângerea lor de către romani. 
        Propriile căpetenii ale triburilor dace nu îşi mai puteau organiza şi coordona oamenii pentru luptele de apărare dar nici ale lucrătorilor din minele de aur, fapt care a determinat imposibilitatea plăților către protectoratul fraților romani. Acum să fim serioşi care firmă de pază din ziua de azi şi-ar presta serviciile pe datorie... Ideea este că teritoriul dacic dintr-o de necontestat măreție şi putere a mai continuat să existe doar ca şi o zonă de tranzit, de exploatare, însă şi fără reale garanții, protejat atât cât s-a putut chiar de daci dar în mod special cu ajutorul romanilor la sud iar la nord de vecinii cu traiectorii comerciale, asigurând astfel siguranța drumurilor de interes comun... La un moment dat, Zamolxe, omul, reîntors din călătoriile sale reuşeşte să colaboreze cu şefii unor triburi şi să pună bazele primei religii, influențat se pare de iudei... Astfel s-a încercat o domesticire a dacilor care ar fi reuşit să se reorganizeze şi să încerce să prevină nenorocirile viitoare... Mai cred că nici nu mai contează dacă Zamolxe a fost inițial om sau a fost Zamolxe un zeu al dacilor dintotdeauna...
        Au avut dacii un singur zeu? Interpretările izvoarelor arheologice arată că se rugau mai asiduu la o zeiță a fertilității decât la zeul suprem...
        O mie de ani de tăcere sunt totuşi 1000 de ani iar lipsa confirmărilor scrise, lipsa chiar a unei singure monede din perioada aceasta tăcută a istoriei nu poate fi acoperită nici de către legendarii legendelor nescrise. 
        Sigur că este fascinant să dezbați, să manipulezi anumite idei conspirative, să te distrezi jucându-te cu mințile oamenilor arucându-le poveşti cu secretele Vaticanului...
        Totuşi încercând această contrariere argumentată sau chiar de multe ori slab argumentată, caut să mă salvez din această utopie a legendarilor prin a nu accepta tot ce îmi serveşte media de consum pentru că senzaționalul pe care ei îl vând, eu nu vreau să îl mai cumpăr, pentru că prefer o istorie adevărată de la care să plec şi nu o minciună frumoasă şi legendară în care sâmburele de adevăr poate nu a existat vreodată şi atunci mi-am format propriile concluzii:
1. În mare măsură obiceiurile şi tradițiile noastre au rădăcini dacice...
2. Nu este rău că suntem români dar ne-am născut în România iar faptul că am putea să ne schimbăm numele în daci nu va schimba acest sentiment cum nici dacă pe steagul tricolor ar flutura şi lupul dacic...
3. România de azi continuă să fie un teritoriu de tranziție şi tare mă tem că aşa o să fim şi în viitor până când o să ajungem secătuiți şi de cea mai importantă resursă: resursa umană... Ce mai contează într-o țară a tranzițiilor în care probabil se vor experimenta în viitor chiar şi roboții pentru sex în timp ce oamenii aleși, scăpați de tranziție, vor plăti abonamente la televiziunile interactive HI9D care vor transmite spre amuzament, experimentele realizate, iar omul care foloseşte maşinăria va zâmbi tâmp şi natural de extazul oferit, neştiind că este filmat chiar de ea, de minunata maşinărie primită cadou într-o perioadă de „Black Everyday”...
4. Dacii au mâncat bătaie de la romani şi indiferent că ne place sau nu ne place că ne numim români trebuie să recunoaştem asta fără prea multe explicații şi să ne spunem răspicat punctul de vedere şi anume că noi românii ne dorim să înceteze experimentele asupra acestei nații şi chiar să ne purtăm cu mândrie numele, acest nume pe care până la urmă chiar francmasonii l-au ales...
        Tocmai mă gândesc la a V-a concluzie când un lătrat gros și sacadat urmat de alte lătrături sacadate, finalizate de un urlet prelung mă fac să mă deconectez de la consolă şi încerc să mă îndrept spre uşă pentru a vedea de ce latră Cățaua Zugrumată. Aşa o cheamă pe cățeluşa noastră care şi-a primit numele după ce am salvat-o dintr-un laț într-o pădure. Stați liniştiți, nu din Pădurea Baciu...
Nu ajung până la uşă că mă împiedic de ceva şi mă cufund într-un tunel întunecos de 1000 de ani... Aud totuşi ecourile vocii soției mele:
- Ce ai dragule, lele, eşti, ti, ti... somnambul, bul, bul...
        O luminiță paranormal de jucăuşă aflată la capătul tunelului întunecos se măreşte treptat până ajunge în fața mea precum o icoană în care mi-se desluşeşte zeița fertilității cu forme minunate, cu ochii căprui şi părul blond... şi în timp ce îmi vorbeşte, imaginea se transformă într-o minunată calitate HD sau chiar 4K care o transformă pe zeiță în nevasta mea frumoasă, tot cu ochii căprui, tot cu părul blond...
- Ce ai că umbli prin somn? Mă întreabă soția mea.
- Cum umblu prin somn? Eram la birou şi Cățaua Zugrumată lătra. Tocmai mă pregăteam să scriu a V-a concluzie despre țara noastră, România şi... şi zeița mă întrerupe mirată:
- Cred că te-ai lovit la cap de calorifer, uite că ai şi sânge pe frunte... Mai şi debitezi prosti... Ce țară? Ce România? Măi omule, țara noastră este: Dacia!
        Mă uit aiurit la ea şi zâmbesc dar nu de extaz, pur şi simplu am un zâmbet pierdut în timp ce mă gândesc la două variante alternative ale unor realități de la unul din posibilele capete ale tunelului:
1. Chiar sunt dac şi am visat nişte tâmpenii cu o țară România.
2. De fapt sunt în viitor şi experimental am redevenit daci iar frumoasa din fața mea este un minunat android care îmi face experiența existențială deosebit de minunată...
        Nici nu vreau să mă gândesc la a III-a variantă cu o posibilă realitate românească... Le prefer pe oricare variante din primele două!
        Întind mâna dreaptă spre nevasta mea şi o cuprind tandu de încheietura mâinii stângi încercând să simt un puls care să-mi confirme înşelarea unor bănuitoare suspiciuni... Simt uşoare tresăriri prin venele ei uşor albăstrui iar chipul mi-se luminează de fericire şi exclam:
- Chiar eşti reală!
        Mă priveşte ciudat şi zâmbind la rândul ei, încearcă să-mi spună ceva în timp ce imaginea icoanei se limpezeşte într-o calitate neinventată până acum, o imagine căreia îi spun dintr-o aiureală, HI9D...
- Hei, trezeşte-te! Ce ai?
        Deschid ochii buimac şi realizez că iar am avut un vis în vis... Nevasta mea, zeița realităților mele continuă să mă întrebe:
- Iar ai avut coşmaruri? Ai vorbit prin somn toată noaptea...!
        Aş fi vrut să-i răspund că a fost un vis frumos dar o întreb cu tristețe:
- Țara noastră este România?
Îmi răspunde zâmbind:
- Nebunule, țara noastră este Moldova! România nu mai există! Ai uitat că a fost asimilată în experimentele Uniunii Europene?
        Gata, chiar sunt disperat! Am nimerit iar la capătul greşit al tunelului...
        Undeva, o lupoaică urlă sinistru precum o cățea sugrumată de lanțul cu stele țintuite în jurul grumazului ros de vreme, jelind după o nouă speranță care nu va mai fi uitată...

26.11.2017

NOTĂ: Acest text poate fi redistribuit doar de pe: mondomistere.blogspot.com și poezie.ro




8 noiembrie 2017

Sființii Arhangheli Mihail și Gavriil

Sființii Arhangheli Mihail și Gavriil 


      Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin. Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt duhuri slujitoare(Evrei,1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la Cerul nou și mântul nou ce vor să fie...


Sursa: Crestinortodox.ro

23 ianuarie 2016

Șahul de pe harta României ( Rocada Mică)- E.O. 2016

Șahul de pe harta României
(Rocada mică)
Emilian Oniciuc- 23.01.2016

     Istoria națiunii noastre o asemuiesc cu jocul de șah, desfășurat cei drept în mai multe partide, iar una dintre acestea nu este încheiată nici astăzi... În mod absolut specific nației noastre de cele mai multe ori suntem proprii spectatori ai destinului nostru iar meciul este purtat nu de doi jucători ci de mai mulți jucători în funcție de interesele momentului...! Este adevărat că atunci când arbitrii partidei au trișat, noi spectatorii propriului destin ne-am ridicat peste condiția îndurătorului plop în bătaia vântului și ne-am murmurat frunzele spre îndreptarea destinului nostru dacic...! În viziunea mea, ziua de 24 ianuarie a anului 1859- Mica Unire A României, a reprezentat o rocadă mică, venită la timpul oportun și a dus spre o altă victorie, a desăvârșirii identității noastre naționale.
     Doresc să fac un scurt istoric cu privire la acest eveniment. În secolul al XIX- lea asupra principatelor: Moldovei și Țării Românești se întindeau puternicele brațe ale Rusiei și ale Imperiului Otoman care nu doreau să-și slăbească puterea și interesele în favoarea celorlalte mari puteri ale vremii, cum ar fi: Imperiul Francez, Regatul Unit, etc. ... În urma războiului din Crimea, încheiat în anul 1856, Rusia își pierde influența decizională și puterea în zona sa de interes, astfel că prin Tratatul de Pace de la Paris se iau și decizii importante cu privire la soarta principatelor Moldovei și a Țării Românești. Pentru prima dată în Principatele Române, în anul 1857, Marile Puteri înlesnesc organizarea unui referendum cu privire la unire. În Moldova s-a înfăptuit și prima fraudă a voturilor de către caimacanul Nicolae Vogoride, care era „vândut” Imperiului Otoman... În urma acestui scandal internațional, Marile Puteri au încetat relațiile cu Imperiul Otoman, astfel că în anul 1858, la Convenția de la Paris, s-a stabilit unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea: „ Principatele Unite Ale Moldovei Și Valahiei” care rămâneau totuși sub suzeranitatea Imperiului Otoman și a Marilor Puteri, fiind o unire formală și conjuncturală... Cele două principate urmau să aibă domnitori și capitale separate în Iași și respectiv în București. În anul 1859 în urma alegerilor din Principate și pe fondul unor neprevederi legislative ale Marilor Puteri care nu specificau dacă erau obligatorii două capitale și domnitori diferiți. Prin votul populației celor două principate, se realizează rocada mică prin unirea cu o capitală, la Iași sub oblăduirea unui singur domnitor: Alexandru Ioan Cuza...!
     
     Data de 24 ianuarie 1859 a reprezentat un alt pas important spre Mare Unire iar Alexandru Ioan Cuza este cel care a desăvârșit recunoașterea internațională a acestei uniri și a existenței acelorași vorbitori de limbă valahă pe întreg teritoriul României de azi așa cum o știm noi...

Emilian Oniciuc- 23.01.2016